Ceai verde cu lapte și whisky cu zâmbete. Muntele, marea și același orizont. Iluzii șoptite pentru jocuri anonime, iar focul și apa distrugându-se reciproc, desenând cosmosul. Îți cauți scopul? A rămas undeva între hrănirile tale cu speranțele și fricile oamenilor. A rămas între sufletele corupte de atâta plăcere. Te prefaci că nu-l găsești și-l scufunzi și mai adânc să nu-l mai descoperi vreodată. E prea brutal să fie acela, e prea pervers să fie al tău. Îl negi și te minți atât de bine, încât ajungi actorul propriului sine.

Dar doar până la următorul suflet furat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s