Am devenit amintiri din oameni cu prezentul în mână. Amintiri pierdute într-un labirint fără ieșire. Povești uitate. ”Ce vezi când te uiți la mine?” Nu știu ce mi-ai răspuns, dar îmi amintesc când mi-ai pus aceeași întrebare. Ți-am răspuns cu ”tot”, dar niciodată nu ți-am explicat ce înseamnă. Niciodată nu a fost important să știi. Înseamnă că văd universul, înseamnă că văd focul care mistuie păduri, înseamnă că te văd pe tine, îți văd plăcerile, satisfacțiile, fricile și nevoile, îți văd trecutul plimbându-se printr-o ploaie de vară, îți văd sufletul.

Te văd.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s