Vă mulțumesc pentru lacrimile de pe obrajii copilăriei, pentru naivitatea și gândurile inocente distruse precoce. Vă mulțumesc pentru că m-ați învățat inconștient arta manipulării și cum să mint ”frumos”, iar astăzi le folosesc uneori involuntar. Vă mulțumesc pentru că ați fost toți lângă mine în momentele agonizante de copil, dar totuși niciunul. Vă mulțumesc că m-ați învățat să-mi ridic ziduri, dar ați uitat să-mi spuneți că ar trebui să le dobor pentru oamenii potriviți. Vă mulțumesc pentru tot. Pentru ce am devenit astăzi, o artă prea abstractă pentru lume, dar atât de înțeleasă pentru ei. O artă prea abuzivă pentru ea însăși, ahtiată în a simți ceva, orice. O artă care de la un copil cu prea multe experiențe pentru vârsta lui, la femeia care încearcă să-și dea seama cu ce scop e acum, aici, mergând spre casă. Vă mulțumesc.

Dar să nu mai faceți asta niciodată. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s