E atât de ciudat să-ți explic. Nu știu exact cum. Sunt singură, atât de singură. Într-o cameră plină cu lucrurile mele, dar atât de goală. Doar amintiri ce dor într-un infinit de feluri. Îmi pun căștile si mă pierd în muzică. Volumul e atât de tare, încât simt fiecare vibrație, fiecare notă gravă. E atât de tare, încât mă doare. Mă doare sufletul, mă doare fiecare celulă care se armonizează încet.

Mă doare că ai plecat.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s