Infinit

E atât de ciudat să-ți explic. Nu știu exact cum. Sunt singură, atât de singură. Într-o cameră plină cu lucrurile mele, dar atât de goală. Doar amintiri ce dor într-un infinit de feluri. Îmi pun căștile si mă pierd în muzică. Volumul e atât de tare, încât simt fiecare vibrație, fiecare notă gravă. E atât de tare, încât mă doare. Mă doare sufletul, mă doare fiecare celulă care se armonizează încet.

Mă doare că ai plecat.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s