Cer.

Ajungem mereu în același punct. Același punct exasperant și atât de prezent. Tu nu vrei să-l recunoști, eu sunt plictisită de cât l-am întâlnit. Două întrebări îmi tripează mintea. Vrei să-ți demonstrezi că poți să mă ai, oricând, oricum, eu așteptându-te mereu? Sau ai sentimente nerecunoscute, care te aduc mereu la mine? Suntem sub același cer înnorat, așteptând ploaia. Dragul meu, chiar dacă o să rămai ”acolo”, când începe furtuna eu am să plec. Deja am  numărat norii care au trecut pe deasupra și am făcut cunoștiință cu primii stropi inocenți.

Prefă-te că n-ai umbrela la tine și pleacă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s