X2

Jocurile înțelese doar de noi. Cuvinte cheie în conversații banale. Îmi e dor mereu de ele. Nu mă pot desprinde. Deja fac parte din mine, din noi. Ele îmi ațâță dorul, dar tot ele îmi calmează sufletul. De ce când mă gândesc la tine totul e așa de subiectiv? Felul în care mă atingi, felul în care îmi strângi mâna, felul în care îmi rostești numele în timp ce ne desprindem de lumea aceasta banală. Tot. Ochii tăi. Buzele tale. Genele tale care mă fac să zâmbesc mereu gândindu-mă că sunt mai frumoase decât ale mele. E totul atât de inocent. Atât de pur. E parcă prea simplu. Momentul acela când suntem noi și atât.

Momentul acela când sunt cu tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s