Ne tulburăm sufletele. Mințile. Trupurile. Apari neinvitat, la momentul nepotrivit și prea sigur pe tine, iar când am nevoie ești pierdut printre valurile oceanului. Te strig, dar nu mă auzi. Rămân uitându-mă în gol, fără dorința de a trăi. Ești ca o ploaie de vară. Atât de așteptată, dar atât de scurtă. Îmi vindeci inima, iar apoi pleci distrugând-o. Din nou și din nou. Ești ca un drog. Încerc să mă las, reușesc o perioadă minimă pentru propria amăgire, iar apoi reîncep chinuindu-mă cu plăcerea desăvârșită. Continui într-un joc al amăgirii, conștientizând prea târziu. Ești acel artist care lucrează la opera sa doar aruncând câteva vopsele la întâmplare, dar se dovedește a fi un tablou de excepție.

Ești tu. Artistul. Sau opera?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s