Într-o zi …

Abia respir și nu pot să adorm. Mă întorc de pe o parte pe alta și încerc să te scot din gândurile mele. Noaptea îmi ascultă poveștile despre tine. Că plec și te las acolo. Că nu-ți mai văd zâmbetul, nu-ți mai văd ochii, nu te mai văd pe tine. Îmi e frică să nu te pierd, când nici măcar nu ești al meu. Îmi e frică că o să mă uiți și că o să plâng în continuare, fără sens, iar tu nici măcar nu o să știi. Îmi e frică că o să ajungem doi străini, care își ocolesc privirile când se întâlnesc. De ce îmi place să las ceva în urma mea? De ce îmi place să rămân pe buzele tale? O să îți amintești de mine?

Poate o să-mi spui într-o zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s