El. Eu.

De ce acum? De ce el? De ce noi? Nu știu.

Mă uit în ochii lui și văd universul. Universul lui. Îl văd pe el, cel adevărat, fără nimic cenzurat de societate. Doar el. Îi văd fricile, îi văd dorințele, îi văd focul de care este posedat. Îmi susține privirea cum nimeni nu o face. Se scufundă în ochii mei și în cele din urmă zâmbește. Acel zâmbet care mă face să uit de tot ce e în jurul meu. Ochii lui parcă caută ceva, iar dintr-o dată observ o schimbare. A descoperit ceva bine ascuns, dar care s-a lăsat pradă lui. Mă citește, dar nu îmi displace. E atent la detalii. Mă simt vulnerabilă în fața lui. Parcă se uită la mine și știe tot. Mă pierd. Mă pierd în ochii lui. Încerc să revin la realitate, dar nu pot. Nu vreau.

De ce tu? De ce ochii tăi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s